Who the fuck is Basarab Nicolescu?
La inceputul saptaminii, intr-o frumoasa dimineata de marti, o universitate particulara din Bacau acorda, in deschiderea unei conferinte internationale organizata in parteneriat cu o institutie similara din Turcia, titlul de Doctor Honoris Causa lui Basarab Nicolescu. Ei acu-i acu! Who the fuck is Basarab Nicolescu si ce amanunt din biografia lui ii da dreptul sa tulbure viata acestui orasel linistit si impacat cu problemele lui minore?
Cind anunt stirea, seful ma intreaba: “Cine e asta? Eu n-am auzit de el”. Cuvinte cheie ar fi: “fizician”, “filosof”, “nascut in Romania”, “celebru la Paris”, “taticul transdisciplinaritatii”, “distinctii, premii, carti scoase, lucrari publicate, care, adunate, depasesc numarul anilor pe care-i are omul de cind s-a nascut” s.a.m.d.
Cita singuratate (insingurare) se “ascunde” in spatele unei astfel de biografii? Citi putem fi ca el? Macar pentru lucrul acesta, o stringere de mina din partea unei universitati poate insemna in cuvinte: “Multumim ca dintre noi toti, care am preferat sa facem mult mai putin, pentru ca e mai simplu, dv v-ati sacrificat pt un drum mult mai nobil dar mai greu. Rasa umana trebuie sa aiba si astfel de oameni, ca restul sa-si permita sa hiberneze”. Cu ce viteza ar trebui sa “alerge” oricare dintre noi sa-l ajunga din urma cu intelegerea, macar, a ideilor sale?
O colega de la o revista imi spune “am citit dar nu prea inteleg ce scrie”. Eu n-am citit, inca, poate as intelege, poate nu. Oricum, e infiorator sa realizezi, daca esti cit de cit lucid, in ce ignoranta ne scaldam. In timp ce noi, cei mai multi, ne labartam intr-un banal cotidian, in lume sunt oameni care urmaresc revolutia mentalitatilor si felul in care schimbarile istorice, economice, sociale sunt influentate de IDEI. Un coleg de la un ziar ma roaga sa-i trimit o fotografie p e-mail, de la eveniment. Fotoreporterul lui e plecat in teritoriu pe subiecte mai juicy.
In prezidiu, un subprefect, un prorector, niste universitari. Intre ei, un barbat de 66 de ani, foarte mic de statura si putin rotofei, placut la chip, cu ochelari, cu capul mare si buzele groase: Basarab Nicolescu. Nu pot sa-mi impiedic un gind superficial: oare nu cumva vreo frustrare de tinerete, cauzata de fizicul sau putin impresionant pentru o muiere, l-o fi condus spre drumul acesta al geniilor?
Universitarii gatiti in cunoscutele robe academice au o mina foarte serioasa, mai ales femeile, care se simt probabil neobisnuit de importante prin participarea la acest moment istoric. In sala, alti universitari, directori de colegii bacaune, scriitori, jurnalisti. Numele invitatului a facut evenimentul. Ma intreb cit poate sa-i pese unui Basarab Nicolescu de un titlu de Doctor Honoris Causa primit de la o tinara universitate particulara din Bacau, care cistiga mai mult din acest gest decit aparentul lui beneficiar.
Cu citeva secunde inainte de inminarea distinctiei, o tanara universitara se apropie de filosof sa-l echipeze in costumatia ceruta de ceremonial. E mai inalta ca el si Basarab Nicolescu priveste un pic in sus pentru a-i spune ceva, zimbind, in timp ce fata il incheie la nasturii hainei. Ce poate spune un savant unei femei blonde, in fusta scurta, care-l imbraca in roba?
Discursul lui Basarab Nicolescu dupa primirea titlului imi trezeste admiratia si curiozitatea. N-am citit nimic scris de el. Dupa intilnirea asta insa mi-am dat tema de lucru. Imi doresc sa citesc macar o carte a lui. Ma intereseaza ideea de transdisciplinaritate. Voi cauta in primul rind “Noi, particula si lumea”, volum tradus de bacauanul, Dumnezeu sa-l ierte, Vasile Sporici. Titlul acesta, mi-a adus aminte de o carte citita cu luni in urma, “Particulele elementare”, a lui Michel Houellebecq, despre mutatia metafizica.
Poanta este ca putem trai fara sa stim cine este Basarab Nicolescu si altii ca el. Dar cum?
(ora 23.07)
Acest text nu poate fi preluat fara acordul autorului.
If you enjoyed this post, please consider to leave a comment or subscribe to the feed and get future articles delivered to your feed reader.
Comments
Daca adresa de e-mail pe care ati lasat-o este corecta, veti gasi acolo datele solicitate. Va multumesc…
Basarab Nicolescu e intruchiparea majestuoasa (desi scunda) a unei idei matematice a grecilor antici: singurul numar natural mai mic decat 1. Pentru neofiti asta inseamna ca B.N. e un 0 (i.e. zero). Paradoxal e ca fiind el insusi foarte mic, reuseste sa fie un 0 (zero) foarte foarte mare.
Pai, nu cred ca cinva poate ajunge la o cunoastere atat de aprofundata a unei fiinte dinamice asa cum este omul, asa ca cel care-l “cunoaste” pe B. N. ori nu cunoaste decat sentimentul invidiei sau stiu eu ce alt sentiment negativ al sau prin raportare la B.N. ori nu cunoaste nimic, nici macar faptul ca nu cunoaste.
ca sa pastrez nota, sunt … unul care vrea sa stie cine e B.N…. asadar cine imi poate da si mie adresa de mail a dansului?? multumesc anticipat!
[…] cred ca va deveni un serial. Prin urmare, din seria “Who the fuck is?” va prezint astazi “Who the fuck is Dan C.Mihailescu?”. Joi, 12 martie, criticul […]
In 2008 am participat la Teatrul National la o intalnire
cu Dnii academicieni B.Nicolescu si Solomon.Ca si cu Petre Tutea cand un taran il asculta de fiecare data, desi nu-l
intelegea,dar era grozav.Cam la fel si eu.Totusi am inteles ca are unul din cele mai ridicate niveluri artistice de pe planeta.A reusit sa puna in creuzetul sau fizica,matematica, filozofia,cel mai probabil si muzica, ca si alte minuni, facand conexiuni rare in lumea noastra.Am ramas perplexat si adesea inhibat.
Pacat pentru lumea romaneasca,neredesteptata,care impinge
acesti atomi,atat de rari sa dea lectii pe alte meridiane…
Pentru “Unu care stie…”
Daca BN este ZERO, dumneata esti pierdut undeva printre numerele negative mari (grecii nu aveau notiunea de numar negativ, deci nu va puteau evalua). Tara e plina de pleava, dar vin vanturile de primavara si se face curat. ‘Noi, particula si lumea’ este o carte premiata de Academia Frantei… Daca asta inseamna, totusi, ceva pentru un ‘mitica care stie’ (cacofonia este cat se poate de potrivita)…
BASARAB EFTIMIE NICOLESCU EXEMPLU MORAL AL UMANITĂTII? NU!
Articolul dumneavoastră este foarte interesant: el reprezinta esența construcției personajului NICOLESCU. Inițial nu știați nimic de acesta, ați auzit un discurs al acestuia la o universitate prestigioasa care v-a impresionat cu cuvinte savante, ați văzut apoi multiple laude pe internet și ați devenit la rîndul dumneavoastră un nou « lăudător » și « constructor » al personajului. Cit cu privire la calitățile sale științifice, avînd în vedere multiplele distincții onorifice (nu științifice) obținute, nu ați putut decît sa aveți încredere în aceste autorități ilustre care le-au acordat.
Privitor la « personajul » Basarab Eftimie Nicolescu acestea ma duc cu gîndul la un proverb francez care spune : « Chiorul este rege în țara orbilor ».
Dar cine este Basarab Nicolescu ?
Din punct de vedere științific nu am găsit nici-o distincție particulara și nici-o descoperire majora confirmata pentru umanitate. Nu facE parte nici dintre premiile Nobel nici dintre altele.
Din punct de vedere social multiple asociații i-au conferit titluri pe cit de răsunătoare pe atît de găunoase. Un gen de valorizare reciproca : « îți dau titlul X, iar tu marele savant devii prietenul meu ceea ce ma va valoriza».
Din punct de vedere moral, acesta este uneori prezentat ca un exemplu de urmat ?!
In 1968 a părăsit România ceaușistă sacrificîndu-și cu buna știință tatăl, mama, soția de 25 de ani și copilul de 1 an lăsați ostatici ai regimului comunist stigmatizați pe viata de plecarea sa în străinătate și fără nici-o șansă de scăpare pentru a obține în drepta și-n stînga distincții onorifice ! In vreme ce soția sa datorita plecării sale în străinătate era data afara din servici și pusa cu jumătate de norma la munca de jos TIMP DE ZECI DE ANI.
Personajului Basarab Eftimie Nicolescu ii lipsește acest mic plus care face din noi ceea ce sîntem : UN SUFLET.
Le întrebarea dumneavoastră «Cine este Basarab Nicolescu?» răspunsul e simplu : NIMENI.
Pentru a răspunde oarecum întrebării dumneavoastră, prima soţie a acestuia a fost Gabriela NANI-NICOLESCU din Piatra-Neamţ.
In jur de 1970 a fost data afară de la postul de radio naţional ca o consecinţă a ne-întoarcerii soţului din străinătate și pusă (ca o favoare pentru a-şi putea creşte copilul ei de cîţiva ani) cu jumătate de norma la o munca penibila timp de 20 de ani.
Cîţiva ani după căderea regimului Ceauşescu a reintegrat Societatea Romana de Radiodifuziune si a redactat emisiunea culturală "Fonoteca de Aur" timp de 17 ani.
@ Françoise,
va multumesc pentru interventie si pentru tema de gindire pe care ati oferit-o prin prezentarea punctului dv de vedere.
Cu siguranta ca din perspectiva familiei lui Basarab Nicolescu plecarea sa - cu toate sacrificiile pe care le-ati mentionat - poate fi de neiertat. Ma intreb insa, daca prin prisma sutelor de ani care vor veni peste cultura româna, realizarile profesionale ale lui BN nu vor cintari mai mult decit amanuntele biografice, oricit de lipsita de sensibilitate poate parea aceasta afirmatie.
Din cele prezentate de dv, Gabriela NANI-NICOLESCU imi trezeste admiratia, pentru ca se arata demna si luptatoare. Probabil ca, la rindul sau, a avut de facut sacrificii pentru a implini ceea ce si-a dorit.
As avea si eu nevoie de formatul electronic al cartii de mai sus. Tocmai am citit o monografie despre Basarab Nicolescu, semnata de Emanuela Ilie (editia a II-a, Bucuresti, Curtea Veche, 2009) si sunt curios.
Multumesc anticipat.
Va rog trimiteti-mi adresa Dv. E-mail si va trimit fisierul electronic pentru “Noi, particula si lumea”.
Comunicati-mi si nuele Dv.
Cu stima,
Basarab Nicolescu