Dor de copilarie sau curiozitatea de a compara doua orizonturi de asteptare diferite. Pastram cred toti amintiri nedefinite din trecut, sub forma unor senzatii care ne strabat ca fisiile de lumina o incapere intunecata cind noaptea niste faruri taie intunericul. Una dintre cartile copilariei care au lasat urme luminoase in mine este “Talismanul de safir. Povestea Aurorei, frumoasa mireasa a soarelui”, de Elvira Bogdan. E una dintre Madlenele mele literare. O vreme nici nu am mai stiut bine cum se numeste. Nici de ce imi placuse. Zilele acestea am avut chef sa aflu.
Biblioteca de unde o imprumutasem de citeva ori cind eram mica s-a inchis de citiva ani pentru reabilitare. Cea noua are noi editii ale “Talismanului de safir”. Insa eu am preferat, pentru format si fotografii, editia veche, din 1985, in care am citit-o, desi ii lipsesc citeva pagini iar altele sunt rupte la colturi. Uneori drumul inapoi spre copilarie poate fi reconfortant, ca orice drum spre sinele adevarat. Numai ca, trebuie sa recunosc, eu m-am plictisit ingrozitor sa rasfoiesc acest volum, cu “ochi” de “om mare”. Pentru ca astazi am “citit” toate intentiile educative ale autoarei iar limbajul - “pomii isi imbracasera haina de sarbatoare” - mi-a adus aminte de sfaturile invatatorilor din anii ‘80 de a copia “expresiile frumoase”, care acum mi se pare un “curat mestesug” de anulare a imaginatiei. O recomand insa, pentru ambele texte, tuturor celor care au copii.
Sintem, cred, suma cartilor citite, a cuvintelor care ne-au atins cel mai profund, chiar a acelora pe care le-am si uitat intre timp dar care au produs la un moment dat o schimbare aproape ireversibila in noi. Poate mie de la cartea Elvirei Bogdan mi se trage placerea calatoriei, sub toate formele ei, si nevoia de poveste. Si te poti intreba in ce masura mai sunt astazi recomandabile “copiilor sub 12 ani” astfel de texte, care nu le ofera neaparat “lectii de supravietuire” in realitatea actuala.
243 viewsPrima editie din “Talismanul de safir” a aparut in 1931, la Editura Casa Scoalelor, iar a doua, in 1968, la Editura Tineretului. Cartea a obtinut in 1978 Medalia de Aur a Premiului L’Aiglon, la Festivalul International al Cartii de la Nisa.
“Aurora, mireasa Soarelui” a fost publicata in 1969, la Editura Tineretului, iar in 1975 a primit Medalia de Aur a Premiului European pentru Literatura Franceza de la Bruxelles.
5 responses so far ↓
1 irina // Aug 20, 2008 at 9:27 pm
“Talismanul de safir” a fost una dintre primele carti pe care le-am citit. Editia din 1978, cu poze, lipita de cateva ori de diferite generatii ale familiei mele. E totodata una dintre cele de care imi aduc aminte cu placere mereu, si pe care le recitesc din cand in cand. “Zanele din Valea Cerbului” e alta, pe care o imprumutam in fiecare semestru de la biblioteca scolii, si apoi a liceului. Cateodata mi-e dor de copilarie, iar cartile astea doua sunt mecanismul perfect de intoarcere in timp. Mult timp mi s-a parut ca eram singura care stia de “Talismanul de safir”, dar se pare ca nu e asa. Ma bucur
2 alina // Aug 25, 2008 at 4:34 pm
,,Talismanul de Safir” este una din cartile care mi-a marcat copilaria. Aveam 3-4 ani cand mama mi-a cumparat-o. Prea mica fiind, nici nu stiam semnificatia cuvantului safir, asa ca spuneam ,,Talismanul Musafir” ;))))
Apoi, cand am invatat sa citesc am descoperit placerea plimbarilor in timp - la curtea Regelui Soare, in Egiptul antic, impreuna cu personajul principal.
Mai mult decat povestea in sine, imi placeau la nebunie ilustratiile cartii - rochiile printeselor, culorile, totul.
Ma bucur ca mai sunt si alti ,,copii” de varsta mea care s-au bucurat de aceleasi placeri.
3 Fara Filtru // Aug 27, 2008 at 10:50 pm
Oare numai fetitele au citit cartea asta? Sau o fi purtat si vreun barbat, in copilaria sa, talismanul de safir la git?
Irina, tu cum ai ajuns s-o citesti? Iti mai amintesti?
4 irina // Aug 28, 2008 at 8:40 pm
A fost a mamei, apoi a matusilor, si a ramas la tara la bunici. In vacante mergeam acolo si o citeam, mereu cu aceeasi placere, pana intr-o zi, pe la 12 ani, cand am luat-o acasa, si de atunci o consider mostenire de familie :))
5 river // Aug 28, 2008 at 9:57 pm
Anumite carti parca sunt facute anume sa-si gaseasca locul mai intai in rafturile bibliotecii bunicilor. Talismanul, Amintiri din copilarie, Robinson Crusoe, Coliba unchiului Tom si inca multe altele nu ar fi trecut, poate, prin mainile mele daca nu le-as fi descoperit acolo, nepretzuite comori, in rafturile bibliotecii bunicilor…
Leave a Comment