O expozitie in amintirea unui artist plastic uitat: “Gheorghe Mocanu – Restituiri”

11
9.890 citiri

Sentimentul pe care l-am avut la acest vernisaj a fost ca iau parte la un moment important pentru istoria artei bacauane. Pentru ca sotia profesorului si pictorului onestean Ghita Mocanu era acolo, cea mai apropiata persoana de viata si profesia lui, o sursa deci de amanunte biografice pe care anii o vor lua, trecind, cu ei. Linga autoportretul artistului plastic, cu aceeasi privire, de tristete impietrita parca, urmareste Elena Mocanu cum clipele si vorbele se coaguleaza in jurul amintirii sotului sau. Ea stie cum era el, stie care ii erau gindurile, stie cum si de ce a plecat. Pe 28 august 2008, cind s-au implinit 15 ani din ziua in care Ghita Mocanu s-a aruncat in amintirea sau in uitarea noastra, murind, Sectia de Arta a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” i-a deschis, in colaborare cu familia acestuia, o expozitie personala de acuarela si pictura, eveniment la care au venit rude, prieteni dar prea putini colegi de breasla. Dintre membrii Uniunii Artistilor Plastici din Romania – Filiala Bacau n-au fost la vernisaj decit tinarul presedinte Dionis Puscuta, Aurel Stanciu, Ovidiu Marciuc, Mihai Butnaru, Ioan Burlacu.

Elena Mocanu: “A fost nemultumit”

Elena Mocanu a venit la vernisaj in cirja, sprijinita de rude. In ciuda virstei sale inaintate, sotia artistului, fosta profesoara de limba franceza, isi pastreaza o anumita eleganta in gesturi. Pacalita de privirea sa ferma din timpul vernisajului, data poate si de ochiul de sticla, ma surprinde caldura pe care o emana cind stam de vorba. “El se bucura de fiecare expozitie, de fiecare iesire in lume, de faptul ca lumea aprecia lucrarile lui si pe undeva asta ii dadea imbold sa lucreze mai mult. Nu vreau sa fac alte afirmatii, dar si el a fost nemultumit si eu sunt nemultumita de felul in care a fost ajutat de colegi, de cei de care de fapt depindea recunoasterea lui artistica, marturiseste Elena Mocanu. Sotia pictorului spune cu regret ca pentru noile sau mai vechile generatii de artisti Ghita Mocanu nu reprezinta azi un subiect interesant de cercetare. Oameni de buna credinta, cunostiinte, prieteni, ma mai intreaba despre el, dar cei din lumea artistica, nu”.

Un proiect de casa memoriala mort in fasa

Elena Mocanu povesteste ca imediat dupa decesul sotului sau s-a nascut intentia de a se contrui o Casa memoriala “Ghita Mocanu” in curtea scolii care-i poarta numele. “Bazele au fost puse, cimentul a fost turnat dar totul a incetat cind s-a ajuns la problema banilor. Parterul ar fi fost cu lucrari ale sotului meu iar la etajul I, un atelier pentru copii. Singurul care s-a tinut de cuvint din toti cei care-au zis ca sprijina acest proiect a fost inginerul Anastasiu, de la Combinatul Chimic”.

In patrimoniul familiei exista astazi citeva sute de lucrari are artistului, uleiuri inramate si acuarele ramase in paspartu.Vor ramine mostenire la nepoti. Am primit foarte multe solicitari sa vind, din partea unor oameni care l-au cunoscut, care vor sa aiba un tablou de-al lui in casa, ceva frumos. Nu ma pot desparti de ele. Fiecare tablou mi-aduce aminte de un moment din viata, a incheiat sotia artistului.

Artistul plastic Aurel Stanciu:

Ghita Mocanu a fost cel care a invatat pe copii alfabetul artistic. Din toti profesorii artisti pe care i-am cunoscut, el se bucura cel mai mult de rezultatele copiilor lui. Din pacate, cind elevii sai luau aceste premii se purtau discutii total incorecte. Si-a iubit enorm de mult discipolii. Onestiul a fost cunoscut si datorita cercului de desen «Ion Diaconescu» pe care l-a condus si tare mult ma bucur pentru acele cadre didactice care au avut curajul si demnitatea sa puna nume scolii lor «Ghita Mocanu». Toti am avut de invatat de la dinsul desi a fost si pizma din partea unora. El era un tip foarte jovial, fara orgolii. Pacat ca s-a dus intr-o perioada de virf a carierei sale, este unul din cei care au pus bazele UAP Bacau. Ca artist plastic nu s-a dat in laturi sa faca ce doreste, fara sa tina cont de mode. A stapinit cu mult curaj tehnica de acuarela, care e latura cea mai frumoasa a artei sale. Din pacate, mare parte dintre artisti socotesc ca este o chestiune facila. Ghita Mocanu a trait arta cu toata sinceritatea”.

Destinul sau a facut ca, in mod straniu, sa moara la fel cum si-a pierdut viata Ion Diaconescu, cel care a dat numele cercului de desen pe care il conducea. Amindoi au sfirsit intr-un accident de tren.

Un moment emotionant al intilnirii a fost provocat de unul dintre nepoteii artistului, care in fata audientei de la Muzeul de Arta a dat glas unor ginduri ale lui Ghita Mocanu:

Dragul meu prieten, daca vrei sa umbli cu mine in lumea care mi-a leganat copilaria, daca vrei sa-mi fii confident, rascoleste-ti sufletul pina vei da de izul de iarba si flori, de colb si de ninsori (…). M-ai intrebat cindva de ce pictez, m-ai intrebat de ce imi impart sufletul intre sevalet si catedra…M-ai intrebat…N-am sa-ti pot raspunde intru totul. Pentru asta imi trebuie mult timp dupa ce timpul se va sfirsi pentru mine (…) ”.

Mi-a placut sa descopar interesul familiei ca Ghita Mocanu sa nu fie uitat. Demersurile pentru aceasta expozitie comemorativa le-a purtat Tiberiu Mocanu, unul dintre nepotii artistului.

Gheorghe Mocanu (1938 – 1993)

1938 – nascut la Tirgu Ocna

1965 – absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Institutului Pedagogic Bucuresti. Profesor de desene la Scoala nr. din Onesti. Conducatorul Cercului de desen “Ion Diaconescu”.
– 30 expozitii personale la Onesti, Bacau, Iasi, Suceava, Resita, Slanic – Moldova, Piatra Neamt, Satu mare, Bucuresti
– Participari la expozitii colective ale Filialei UAP Bacau si Iasi

1973 – Expozitia republicana a cadrelor didactice
– Expozitia interjudeteana Bacau – Braila – Galati la Ateneul Roman Bucuresti
– Expozitia republicana de pictura si grafica Sala salles Bucuresti

1979 – Expozitia “Prezente culturale bacauane in capitala” – Muzeul Colectiilor
1984 – Expozitia personala – Teatrul Mic – Bucuresti
1987 – Expozitia la Bucuresti – sediul Uniunii Sindicatelor din Invatamint
1989 – Expozitia de acuarela la galeriile Municipiului Bucuresti
1990 – Expozitie de acuarela si ulei – Karlsrhue – Germania
1991 – Expozitie de acuarela si ulei – Fintanellato – Italia
1992 – Premiul I acuarela si premiul II ulei la expozitia anuala din Maclean Australia

Gros plan

Printre primele lucruri pe care le-am observat prin grilajul scarilor, urcind la etajul I al expozitiei, a fost masa cu fursecuri si cu alte de-ale gurii, care era linga balustrada. Acest obicei al organizatorilor, care se repeta prea des la evenimentele expozitionale bacauane, mi se pare dezagreabil si nepotrivit. Chiar si atunci cind e vorba de un eveniment comemorativ.