Spectacolul, intr-o reteta “usor vodevilesca”, stirneste risul publicului printr-un comic de situatie si de limbaj, pus in valore de actorii Adrian Gazdaru/Matei Bogdan (John Smith), Gabriel Dutu/Dumitru Rusu (Stanley), Florina Gazdaru (Mary Smith), Anca Bucsa (Barbara Smith), Bogdan Buzdugan (Comisarul Troughton), Viorel Baltag (comisarul Posterhouse), Stefan Ionescu (Bobby Franklin), Iustin Ciuche (fotograful) si Despina Prisecaru (dama cu poseta).

“Personajul meu, John Smith, se regaseste si in societatea de astazi, daca e sa ne uitam pe Dorobanti. E un personaj care incearca sa traga anumite semnale de alarma pentru anumiti oameni din sala. Pe parcursul derularii spectacolului vor fi cu siguranta in sala persoane care trec prin aceasta situatie, nu casatorite, ci avind o amanta, si trebuind sa faca aceasta naveta pentru a le impaca pe cele doua”

, spune despre personajul sau Adrian Gazdaru, directorul Teatrului Municipal “Bacovia”.

Scenografia este semnata de pictorita Cristina Ciobanu.

Artistul bacauan dedica aceasta expozitie fiicei sale, care isi aniverseaza ziua de nastere chiar pe 19 martie. Despre lucrari va vorbi la vernisaj criticul de arta Iulian Bucur.

Ion Mihalache s-a nascut pe 15 martie 1964, in Borlesti – Neamt. In 1996 a absolvit Academia de Arta Bucuresti, specialitatea arta murala. Din 1998 este membru al Filialei Bacau a Uniunii Artidtilor Plastici.

De curind am asistat la un cenaclu al scriitorilor bacauani. Am avut senzatia desigur atacabila ca particip de fapt la o forma de socializare a unor oameni insingurati, majoritatea de virste inaintate, care si-au gasit in ideea de a participare la o intilnire cu miza culturala o scuza pentru a mai iesi din casa, a schimba o vorba, un compliment, terapie de grup pentru cresterea respectului de sine. Saraci, prost si neglijent imbracati, majoritatea. Nu-i de mirare ca pentru multi tineri perspectiva de a deveni profesor, scriitor nu este deloc incintatoare. Aspectul exterior al acestor categorii sociale nu este o reclama pozitiva pentru posibilii candidati la breasla.

Peste fularul galben al unui domn scriitor din urbea noastra au tot trecut anii. Nu stiu daca domnia sa simte ca a evoluat spiritual, fularul insa e acelasi. Se numeste conservatorism, dezinteres pentru lucrurile materiale, neglijenta sau saracie?

Poate in Bacau valoarea spirituala nu e o moneda buna de schimb. Sau poate valoarea spirituala nu e.

Competitia de anul acesta este dedicata scriitorului Tudor Arghezi, de la a carui nastere se implinesc, pe 21 mai 2010, 130 de ani. Pot fi trimise trei lucrari, in cite trei exemplare, pina la data de 15 august 2010, pe adresa Bibliotecii Judetene “Costache Sturdza” (str. Aleea Parcului, nr. 9, cod 600043, Bacau, cu mentiunea “Pentru Concursul de Ex-libris”). Lucrarile trebuie sa aiba dimensiunea maxima de 14 x 14 cm si sa contina imaginea grafica, textul “Tudor Arghezi”, sintagma “Ex-libris”, precum si numele destinatarului. Ex-librisurile participante trebuie sa fie originale si sa nu fi fost inscrise in alte competitii.

Ana Chiscop, bibliotecar al Sectiei de Arta:

“Artistii plastici cu preocupari pentru perpetuarea acestui gen de grafica mica vor gasi o sursa inepuizabila de inspiratie in opera poetului, scriitorului, gazetarului, dramaturgului ales ca tema. Iar expozitia organizata in urma concursului sintem siguri ca va fi o metafora plastica a operei lui Tudor Arghezi, cel care a scris poezia Ex libris“.

Informatii suplimentare despre inscrierea in competitie pot fi obtinute la numarul de telefon 0234/513126, sau pe adresele de e-mail ana11nes@yahoo.com, crinaifrim@yahoo.co.uk, de la persoanele de contact Ana Chiscop sau Crina Ifrim.

*****************************************************************************

Comunicat de presa al Bibliotecii Judetene “Costache Sturdza” Bacau:

Concurs de ex-libris
Tudor Arghezi

Tudor Arghezi, de la a cărui naştere se împlinesc anul acesta 130 de ani, va completa lista altor personalităţi locale sau naţionale, care au fost luate ca temă pentru Concursul de ex-libris, organizat de Biblioteca Judeţeană „C. Sturdza” Bacău, ajuns în 2010, la cea de-a XXIII-a ediţie. Tudor Arghezi a fost o personalitate artistică excepţională, după unele aprecieri, “cel mai de seamă poet contemporan”. Este considerat al doilea mare poet român după Eminescu, opera sa încadrându-se în curentul modernist. Îndelungata sa activitate creatoare prezintă puternice trăsături contradictorii, care au determinat dificultăţi reale în interpretarea operei sale.

Proza argheziană este prin excelenţă proza unui mare poet, ea aduce o înfăţişare nouă scrisului contemporan. Ca şi în poezie, două filoane străbat întreaga sa proză: pe de o parte filonul satiric, pe de altă parte filonul poematic. „Lumea sa artistică – scrie Pompiliu Constantinescu – este plămădită din suav şi trivial, din ură şi beatitudine de heruvim”.
Arta lui Arghezi are un foarte pronunţat caracter naţional, vizibil în universul imagistic, constituind prin excelenţă peisajul autohton, ca şi în referinţele numeroase la trecutul istoric sau la numeroasele obiceiuri, învăţăminte şi credinţe acumulate de viaţa colectivă a poporului de-a lungul istoriei. Rădăcinile artei sale sunt înfipte puternic în tradiţia culturală, pornind de la savoarea primelor noastre cărţi bisericeşti şi trecând prin experienţa artistică a generaţiilor anterioare.

Atacând marile teme lirice – viaţa, Dumnezeu, iubirea – poezia argheziană se integrează în marea poezie lirică, aducând o estetică nouă, o nouă limbă poetică. Nicăieri nu am putea găsi o caracterizare mai viguros exprimată a esteticii lui Tudor Arghezi decât în poezia sa Testament:

„Făcui din zdrenţe muguri şi coroane,
Veninul strâns l-am prefăcut în miere,
Lăsând întreagă dulcea lui putere.
Am luat ocara şi torcând uşure,
Am pus-o când să-mbie – când să înjure.
…………………………………………………..
Din mucegaiuri, bube şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi”.

Tudor Arghezi e scriitorul care manevrează cel mai bogat lexic din literatura română: neologism, arhaism, barbarism, regionalism şi va crea el însuşi cuvinte. Şi în proză este un revoluţionar. Domeniile publicisticii în care a excelat au fost pamfletul şi poemul în proză, ajustate şi revendicate ca invenţii personale sub numele de bilete sau tablete.

Nu ne-am propus o prezentare a operei lui Tudor Arghezi, ci doar câteva argumente care ne-au determinat să-l alegem ca temă pentru Concursul de ex-libris. Artiştii plastici cu preocupări pentru perpetuarea acestui gen de grafică mică, vor găsi o sursă inepuizabilă de inspiraţie în opera poetului, scriitorului, gazetarului, dramaturgului ales ca temă. Iar expoziţia organizată în urma concursului, suntem siguri că va fi o metaforă plastică a operei lui Tudor Arghezi, cel care a scris şi poezia Ex libris:

„Carte frumoasă cinste cui te-a scris
Încet gândita, gingaș cumpănita;
Ești ca o floare, anume înflorita
Mâinilor mele, care te-au deschis.

Ești ca vioara, singura ce cânta
Iubirea toată pe un fir de păr,
Şi paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă.

Un om de sânge ia din pisc noroi
Şi zămislește marea lui fantomă
De reverie, umbră şi aromă,
Şi o pogoară vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cât e ghiersul cărţii de frumos.
Carte iubită, fără de folos,
Tu nu răspunzi la nici o întrebare.”

Cea de-a XXIII – a ediţie a Concursului de Ex- Libris se va desfăşura în perioada martie – noiembrie 2010 şi participarea la concurs este deschisă tuturor artiştilor plastici din ţară, studenţilor şi elevilor de la şcolile de profil. Pot fi trimise un număr de trei lucrări în câte trei exemplare. Acestea trebuie să conţină explicit: imaginea grafică, textul TUDOR ARGHEZI, sintagma Ex-Libris precum şi numele destinatarului (persoană fizică sau instituţie). Lucrările participante trebuie să fie originale şi să nu fi participat la alte competiţii. Pentru redactarea catalogului este necesară trimiterea unui curriculum vitae al concurentului.

Ex-libris-urile realizate prin tehnicile specifice genului vor avea dimensiunea maximă de 14 x 14 cm şi vor cuprinde obligatoriu următoarele elemente de identitate:
o pe recto, în stânga jos (cu creionul): sigla de tehnică plastică;
o pe recto, în dreapta jos: anul realizării şi semnătura autorului;
o pe verso: numele şi adresa autorului.
Data limită de primire va fi 15 august 2010, pe adresa Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza”, str. Aleea Parcului, nr. 9, Cod 600043, Bacău, cu menţiunea ,,Pentru Concursul de Ex-Libris”.

Persoane de contact pentru alte informaţii:
Ana Chiscop : ana11nes@yahoo.com Telefon : 0234/ 513126 – int. 20;
Crina Ifrim : crinaifrim@yahoo.co.uk Telefon: 0234/ 513126 – int. 19

Ana Chiscop,
Secţia de Artă

Tinara pictorita, in virsta de 28 ani, incepe cu o tema dificila in arta, autoportretul, o forma de a se revela si a se cunoaste pe sine ca artist. Expozitia intitulata “Autoportret” include lucrari realizate in ultimul an, in mai multe tehnici, dintre care pictura in ulei, in acril, grafica in tus sau in creion.

Din publicul vernisajului au facut parte mama si fratele artistei, prieteni si colegi. Printre artistii care au fost alaturi de ea la deschiderea expozitiei s-au numarat Teodora Nicodim, Viorica Zaharia, Geanina Ivu Vlad, Ilie Boca, Dionis Puscuta, Vasile Craita Mindra, Ioan Burlacu, Ovidiu Marciuc, Sergiu Mazerschi, Ion Mihalache.

Fara Filtru: De ce ai ales ca tema a expozitiei autoportretul, un test dificil chiar pentru artistii cu mai multa experianta?

Bianca Rotaru: Nu stiu, a fost ca un examen, ca un test pe care mi l-am pus eu mie, din curiozitate, voiam sa vad daca reusesc. Si am inceput cu o lucrare. Am fost multumita, am facut si pe a doua, si pe a treia si de un an de zile am adunat toate lucrarile. Asa este, mi-am inceput oarecum invers demersul artistic. Ar fi trebuit sa incep cu studiile dupa natura, cu studiile dupa portret, crochiuri. Si apoi sa trec la arta abstracta si stilizari. Am luat-o invers.

Fara Filtru: -Cind ai facut primul autoportret?

Bianca Rotaru: -Sincer in facultate, in anul doi, e o tema.

Fara Filtru: -Lucrarea este in expozitie?

Bianca Rotaru:-Aproximativ. Acolo era un soi de caricatura, trebuia sa aratam cum ne vedem noi. Facusem un profil si imi pusesem niste increngaturi pe cap, eram un fel de meduza, asa ma vedeam eu, eram intr-o perioada mai pesimista, negativista. (ride, n.r.) Mi-a placut ce a iesit. Este in expozitie, insa fondul e diferit, e intr-o maniera mai baroca.

Fara Filtru: -Incerci sa comunici ceva prin arta ta sau incerci sa te descoperi pe tine ca artist?

Bianca Rotaru: – Cred ca amindoua, in egala masura, si sa ma descopar si sa comunic ceva. Nu stiu in ce masura imi reuseste.

Fara Filtru: – Ce incerci sa comunici?

Bianca Rotaru: – Ca sint mai multe personalitati intr-un singur om, adica te modelezi si te schimbi in functie de mediu, de persoana cu care esti, in functie de ce faci, de starea de spirit. Cred ca si din expozitie se vede ca am anumite stari de spirit, un pic impuse si fortate ca sa reusesc sa transmit si celorlalti, pentru ca sint mai introverita si ma ascund mai mult.

Fara Filtru: -Exista si o intentie de comunicare referitoare la arta?

Bianca Rotaru: Da, intotdeauna incerc sa-mi depasesc limitele, pentru ca am facut arta murala si nu sint o maestra a pensonului pe pinza si incerc sa deslusesc si eu cum e cu pictura pe pinza.

Fara Filtru: -Ai lucrat si monumentala? De ce ai optat pentru pictura pe pinza?

Bianca Rotaru: – Am lucrat si monumentala dar m-a inspirat si domnul profesor Bartos. Imi placeau foarte mult lucrarile lui. Primele pe care le-am vazut erau in cutit si am pastrat mult tehnica asta, cu pasta intinsa pe pinza cu ajutorul cutitului, dar o sa incerc insa sa pictez cu pensula, ca asa e metoda clasica. (ride). E si un test. Nu stiu cit reusesc, nu ma pot autoevalua. Sint oarecum multumita, as putea face mai bine, categoric.

Fara Filtru: -Cu ce idee ai vrea sa plece privitorul de la expozitia ta?

Bianca Rotaru: -(face o pauza si ride) …ca ma cunoaste, sa aiba impresia ca ma cunoaste.

Fara Filtru:-Artistul sau pe Bianca Rotaru, ca persoana?

Bianca Rotaru:-Artistul. Dar cred ca si persoana, sint una si aceeasi, nu difer prea mult.

Fara Filtru: -Ce pondere are arta in viata ta. Tu esti si profesoara de liceu.

Bianca Rotaru: -95 la suta. Cinci la suta e timpul in care dorm. Arta conteaza foarte mult pentru mine. Vad orice lucru, orice fapt, vizual, estetic. Judec estetic orice intilnesc.

Fara Filtru: -Ai atelier? Unde pictezi?

Bianca Rotaru: -Nu, lucrez acasa, pe jos, in sufragerie.

Fara Filtru: Cit ramine deschisa expozitia?
Bianca Rotaru: Doua saptamini.

Artistul plastic Vasile Craita Mindra:

“Domnisoara Bianca Rotaru prezinta o etapa…eu as numi-o atelier. E foarte bine ca exista si schitele care pot sa defineasca acest moment O sa dau un citat din Horia Bernea, marele pictor din pacate disparut prematur, care spunea intr-o tabara: «Portretul este un test foarte important. Trebuie sa semene, este testul de dexteritate si de talent». Si se pare ca asa este. Avem in aceasta expozitie vreo trei etape, trei genuri de lucrari: schitele foarte spontane, portretele, majoritatea fiind autoportrete. Autoportretul e si mai greu, pentru ca sa vorbim despre noi este cel mai greu, sa te detasezi si sa te surprinzi pe tine insuti. Haideti s-o aplaudam pe Bianca Rotaru“.

Din distributie fac parte actorii Adriana Trandafir, Andreas Petrescu si Gabriel Fatu. Scenografia este semnata de Iuliana Gherghescu.

Un bilet pentru un loc la loja costa 30 de lei iar pentru sala, 25 de lei.

Organizatorii despre spectacol:

“Doi frati, cu varste apropiate de 30 de ani, unul parasit de sotie, iar celalalt inselat de iubita, hotarasc sa se reintoarca acasa la mama, pentru a continua sa traiasca partea cu copilaria.

Mama, vaduva fiind, desi e singura in casa, are un iubit. Student!!! Cand apar baietii acasa, apar si conflictele. In primul rand apar gelozii pe dormitor, fiecare are senzatia ca “mamica” il iubeste mai mult pe celalalt, iar ideea ca mama are un iubit, ca si ea are DREPTUL la dragoste, la viata, e de neconceput, in mintea celor doi: Mama este MAMA. Si atat!!!…”.

Adevarata discutie de la cina cea de taina, in materialul care urmeaza, reconstituit dupa schitele facute de un martor la ultima intilnire a trupei in acea formatie. Enjoy!

70 Million by Hold Your Horses ! from L'Ogre on Vimeo.

Ei, da, am glumit, provocata de ideea geniala a celor de la “Hold your horses”, o trupa franco americana, care face in videoclipul piesei “70 Millions” un rezumat al istoriei artei, reconstruind unele dintre cele mai faimoase lucrari de pictura.

Acum sa vedem daca stiti ce lucrari sint imitate/parodiate in videoclip. Miine seara postez lista, pe care am gasit-o undeva, ca nu le stiam nici eu pe toate.

Sa nu uit, videoclipul mi l-a trimis tot Mari. Multumesc din nou.

Invitat special al evenimentului este pictorul Ilie Boca.

Razvan mi-a spus ca situatia surprinsa de film ar fi un exemplu clasic din manualele de marketing despre cum pot cuvintele potrivite schimba atitudinea oamenilor. Inainte de a realiza acest scurt metraj, Alonso Álvarez a studiat Comert Exterior, asa ca ipoteza sa se fi inspirat din astfel de carti e destul de plauzibila. Am gasit pe aici pe unii care spun ca Barreda ar fi un plagiator, dar cum nu mi-am propus o ancheta pe tema asta, lecturati si voi daca va intereseaza subiectul.

Filmul trimis de Mari mi-a (re)deschis apetitul pentru scurt metraje si am revazut o productie franceza, de prin 2000, “On s’embrasse”, de Pierre Olivier, care m-a impresionat la momentul vizionarii. Daca aveti astfel de mici bijuterii nu le tineti numai pentru voi.

Acum vreo trei – patru ani am vazut in Bacau vreo 50 – 60 de astfel de productii la Festivalul International de Film de foarte scurt metraj, unele chiar memorabile. Mi-aduc aminte de un filmulet in care era cintat la masina de scris imnul României, “Desteapta-te, române”. Poanta a fost ca autorul filmului era un ungur.

Evenimentul a ajuns anul acesta (7 – 9 mai 2010) la cea de-a XII-a editie, dar din pacate vad ca Bacaul nu mai este printre orasele partenere, in care vor avea loc proiectiile. Ce-i drept, atunci eram vreo 8 – 10 spectatori, cu tot cu organizatorii, in amfiteatrul inghetat de la Colegiul Pedagogic.

Vestea buna este ca publicatia poate fi rasfoita si online, in format pdf., pe site-ul propriu, la adresa http://www.ateneu.info/.

Numarul lunii februarie ofera cititorului cronica la spectacolul “Bigamul” al Teatrului Municipal “Bacovia”, semnata de criticul de teatru Carmen Mihalache, redactor sef al Revistei “Ateneu”, un interviu realizat de Mihaela Dordea in iunie 2000, cu regretatul artist Stefan Iordache, sau cronica criticului literar Adrian Jicu la cel mai recent roman al prozatorului bacauan Ion Fercu, “Z”.

Revista “Ateneu” realizeaza in numarul 2 o ancheta despre “Misterul operei literare”, acel ceva care face neperisabila o astfel de creatie. La aceasta provocare au raspuns Horia Dulvac, Viorica Raduta, Daniela Chifu, Liviu Ioan Stoiciu, Dumitru Huruba si Florin Halalau.

Redactorii si colaboratorii revistei scriu, de asemenea, despre evenimentele culturale bacauane ale lunii februarie iar semnatarii rubricilor fixe (ex. Bogdan Ulmu, Victor Mitocariu, Ion Fercu, Vasile Spiridon Constantin Calin sau Liviu Danceanu) ofera noi teme de gindire si in acelasi timp noi motive pentru a lectura pe hirtie sau online, cum va este obiceiul, numarul lunii februarie al Revistei de cultura “Ateneu”.