Comertul religios in Grecia

9
15.862 citiri

Cind iti revii din vraja care pune stapinire pe tine la Meteora, te trezesti parca intr-o alta realitate, cea a unei fabrici de bani. Comerciantii greci fac bani grei din credinta in Dumnezeu, din snobismul si din ignoranta altora. Chiar daca acolo totul este arta, inclusiv industria suvenirurilor, comertul religios mi s-a parut totusi indecent in raport cu valoarea spirituala a locului.

Excursia la Meteora includea oprirea, inainte de vizitarea manastirilor, la un „atelier de icoane”, sintagma folosita in mai toate ofertele agentiilor de turism. Perspectiva incintatoare, te gindesti ca ai sa vezi arta adevarata, calugari purificati de asceza migalind la chipuri de sfinti. De fapt, atelierul de pictura a insemnat, in traducere libera, un „supermarket” de la poalele Meteorelor, unde am primit un ghid practic de cinci minute pentru cumparaturi.

Un barbat imbracat in haina de preot, „Catalin din Sibiu”, a explicat „grupului din România”, ca, dupa tehnica in care au fost realizate, exista trei tipuri de icoane bizantine: manuale, serigrafii si litografii, primele fiind evident cele mai valoroase, fapt reflectat si in preturile care ating 3000 de euro. Dupa aceasta explicatie, barbatul imbracat in straie preotesti a ridicat deasupra capului, sa vada tot grupul, un carton pe care erau prinse bijuterii din argint si aur, cel putin in aparenta, care, erau si acestea de mai multe tipuri, expuse toate la vinzare. In spatele sau, Maica Domnului cu Pruncul, cea mai valroasa icoana din magazin. Prezentarea de la „atelierul de icoane” s-a incheiat cu „Avem si haine de blana si de piele. Se accepta si dolari si euro”. Apoi, liber la shopping. 20 de minute pe ceas, ca ne-astepta ghidul la fix, pe Marele Meteor.

De emotionat te emotionezi cind te invirti printre icoane, sute, cu gindul la bucuria pe care ai face-o mamei, bunicii sa-i aduci icoana pictata manual sau in serigrafie – ca litografia nu se cade pentru o persoana atit de apropiata – tocmai din Grecia, si tocmai de la Meteora. Dar tulburarea spirituala se cam limpezeste cind vezi ca vecin cu „raionul” de icoane si candele, este „raionul” de gablonturi, si cel de haine de piele si de blana sau cu altele de unde poti achizitiona ca suvenir un joc de table sau un pachet de carti de septica cu „greek lovers”, cu 54 de „erotic scenes from ancient greek pottery”, pachet pe care eventual sa-l pui apoi peste icoana din sacosa. Tot cultura, tot de la Meteora. Ulterior, in continuarea calatoriei prin Grecia, am descoperit in alta parte, la preturi mai mici, unele „produse” care mi-au atras acolo atentia. Prin urmare, Meteora este una dintre „firmele” fara concurenta in comertul religios din Grecia.

Din ce se mai fac bani? Intrarea la manastirile de pe Meteora costa cite 2 euro de persoana. Te poti intreba de ce, desi acolo nu te intrebi, vrajit de tot ce primesti in schimbul acestor bani. Mai ales ca pina si vraja este bine hranita, de cite, de exemplu, o cupa cu smirna aprinsa, madlena pentru evlavie. In aceeasi atmosfera, dupa turul de vizitare ajungi sau esti orientat spre shop-ul din manastire, plin cu iconite, cruciulite, si alte simboluri religioase potrivite ca suvenir.

Daca la inaltime, comertul religios este practicat cu arta, cu cit te indepartezi de centrul monahal, subtilitatile se dilueaza iar comerciantii marunti coboara in ridicol semnificatia religioasa a locului. In micul bazar de sub podul pe sub care treci sa ajungi la Schitul Sfintei Paraschiva, din Valea Tempi, poti vedea jucarii de plastic sprijinite de icoane iar pe tarabe, alaturi de chipul Maicii Domnului imprimat pe lemn, papuci de casa din piele imblanita.

Orice s-ar spune, religia este o sursa sigura de venit pentru greci. Iar asta mi-aduce aminte de povestea biblica despre negustorii din templu.

9 COMENTARII

  1. E doar traditia, veche cat lumea. Si zigguratele, si templele egiptene, si alea grecesti aveau sectiuni uriase de shopping pentru pelerinii care se intamplau sa le viziteze. Efesul, Ierusalimul, Olimpia traiau doar din asta. Sigur ca pare indecent, cu ochiul omului pregatit pentru o revolutie spirituala, dar cum altfel si-ar pastra aceste biserici independenta fata de puterea seculara?

  2. Intrebarea e: acolo e mai mult comert sau mai multa religie? Care preocupare este mai sincera? Cind este Dumnezeu in ecuatie, puterea trebuie sa vina din bani sau din credinta? Asocierea comertului cu religia mi se nepotrivita. Si se practica intens. Si in Romania. Pe de alta parte Meteora e un loc superb, in care chiar simti ca Dumnezeu poate exista.

  3. Aceeasi senzatie o ai si la Manastirile din Moldova. La Neamt la intrare cind intrebi cit trebuie sa platesti pt vizitare un preot amabil iti raspunde:
    „cit mai mult, cit mai mult”.Iar intrarea te intimpina cu shop-urile de suveniruri, nelipsit de aici fiind vinul liturgic,40 lei sticla. Asa k,nici noi nu sintem mai brezi decit elenii.

  4. Daca n-as sti ca-i adevarat as zice ca-i poanta. Din pacate pe acolo peste vin liturgic nu am dat. Ca ma intorceam mai smerita. 😀 Pe vremea copilariei mele, impartasania se facea cu vin dat de credinciosi de pomana la biserica.

  5. si acum la fel-chestia cu vinul.
    Dar am uitat sa precizez ca defapt vinul liturgic avea eticheta de Dealul Husilor:))!aa si in cel mai rau caz veneai „cherchelita!”:))

  6. @ BTY Veneam cu vinul…asa, am venit cu Ouzo si Metaxa #-o

    @ Alexandru, am vizitat bisericile de la Meteora intr-o zi de luni, cind nu se faceau slujbe, ca sa pot prinde o astfel de scena, daca se practica si acolo. In schimb, e rost de afaceri: poti cumpara cinci sticlute de mir la 2 euro 70 si primesti una gratis. 😉

    Confirm ca la manastirile din Moldova se sfintesc masini, fara tarif fix.

LĂSAȚI UN MESAJ