Scena de dragoste pe care o interpretează, în chip de Robderouă, alături de actrița Andreea Darie, în ”Țara lui Gufi”, după Matei Vișniec, noua premieră a Teatrului Municipal ”Bacovia”, este unul dintre cele mai puternice momente ale spectacolului creat de regizorul Tapasztó Ernő. Ana Adelaida Perjoiu se insinuează natural în rol, este credibilă în chipul Văzătorului care o seduce pe prințesa Țării Orbilor, are forță și rafinament scenic. Iar publicul pleacă de la spectacol îndrăgostit de acest tânăr Pan, insolent și seducător, un personaj – metaforă, construit cu delicatețe și minuțiozitate. Vă invit să parcurgeți interviul următor, realizat după premieră, și să aflați câteva detalii din culisele conceperii spectacolului, de la actrița care devine în ”Țara lui Gufi” un bărbat fermecător.

Ana Adelaida Perjoiu (Robderoua) - 2

Laura Huiban: Cum a fost să lucrezi la acest spectacol cu Tapasztó Ernő, cum este el ca regizor?

Actrița Ana Adelaida Perjoiu: Tapasztó Ernő este un regizor minunat, cu care am avut o chimie din start, sincer, la lucru. Îmi place, are un entuziasm nebun vizavi de poveste, vizavi de actori, e ca un copil, are un spirit atât de ludic și are bucuria asta de a primi absolut orice dă actorul, ceea ce mi se pare minunat, mai ales că, sincer vorbind, în ziua de azi viziunea regizorală de multe ori exclude personalitatea actorului, de multe ori. Acum, în teatrul modern, se poartă chestia asta, e vorba despre om în general, nu despre om în particular; de multe ori se întâmplă lucrul ăsta. Și îmi place că Ernő este un regizor care merge încă pe particularitatea actorului, nu în sensul că aduce personajul la actor, nu, în sensul că scoate acele lucruri din actor care sunt mai de preț sau pe care nu știe că le are.

-Referitor la asta, am văzut că personajul pe care îl interpretezi în spectacol cântă la fluier dar știu că n-ai învățat special pentru ”Țara lui Gufi”, că studiezi de mai mult timp. Cum a ajuns personajul tău să facă asta?
-Da, într-adevăr, n-am învățat pentru acest spectacol, am început să învăț acum câteva luni, de una singură, self homeschooling (râde). Cum am ajuns să cânt în spectacol? Păi Ernő a întrebat ”Cântă cineva la un instrument?” și apoi a zis ”Cum ar fi să cânte Robderouă?”, lucru care mi-a plăcut extraordinar, pentru că eu de mult m-am gândit la mitul ”Pan the Piper”. Noi știm de Peter Pan de la desenele animate, dar există în mitologie Zeul Pan. Și mi-a plăcut ideea de a cânta la fluier în spectacol, pentru că Robderouă e și un picuț de Pan, am și nuanța asta, și personajul devine chiar feeric, devine ușor dintr-o altă lume.

-Robderouă, din ”Țara lui Gufi”, nu este primul tău rol masculin. Ai mai jucat un bărbat, tot într-un spectacol după Matei Vișniec, ”Angajare de clovn”, în regia lui Gheorghe Balint. Cum a fost de această dată experiența?
-Nu, nu e prima dată, e o recidivă (râde). N-am mai jucat niciodată bărbați tineri, însă, decât așa, în comedie, unde era, nah, altceva. În ”Angajare de clovn” sunt Filippo, un clovn bătrânel, acela este un rol special în sufletul meu, iar acum l-am descoperit pe acesta, Robderouă. Dacă m-ar fi întrebat cineva înainte dacă o să joc bărbat și dacă o să reușesc să fac un astfel de rol fără să mă contorsionez atât de mult – pentru că mă așteptam să necesite o contorsionare mult mai mare – nu știu ce aș fi zis, dar pare-se că n-a fost așa mare contorsionarea. (râde, n.m.)

-Ce a fost cel mai greu și care a fost partea faină în realizarea acestui rol?
-Cel mai greu… cred că cel mai greu a fost să îmi păstrez cumva încrederea aceea a personajului masculin, în sensul că atunci când am emoții, în general, tendința mea naturală este să reacționez ca o femeie și pe măsură ce ne apropiam de premieră, fără să vreau, femeia din mine începea să se sperie (râde, n.m.) și tot încercam să mă țin de bărbatul din mine. Asta a fost.

-Care a fost relația cu partenera ta de scenă, actrița Andreea Darie, un debut în acest spectacol?

Andreea Darie
-Minunată! Sincer, Andreea (foto) e… E o chimie extraordinară între noi, pe scenă, când lucrăm. Acesta chiar e un dar, pentru că în viață, jucând în diverse spectacole, în diverse proiecte, nu întotdeauna există acel sentiment ”match made in Heaven” între tine și partenerii pe care-i ai de-a lungul timpului, e absolut normal. Rar ai șanse ca actor să trăiești asta, dar uneori se întâmplă. Și unul dintre cazurile acestea, în ceea ce mă privește, e întâlnirea cu Andreea; este o actriță extraordinară și este o bucurie să lucrez cu ea.

Fotografii: Mihaela Nazarie

LĂSAȚI UN MESAJ